Camera de Comerț

A intrat un om cu aspect învechit și din cauza vârstei - să fi avut vreo 70 de ani - cu o pălărie demodată de fetru cu boruri largi și o pereche de pantofi uzați de asemenea largi. Mergea târșâind picioarele și s-a așezat pe un scaun, în spatele unui ecran transparent. Poziția spatelui și atitudinea lui era ca și cum ar fi avut un pitbull încleștat în ceafă. Când a apăsat soneria am văzut oroarea mâinilor lui. A venit un june, s-a oprit în spatele ecranului la vreo doi pași și i-a transmis că-l ascultă. Și-atunci a început povestea. Eu eram marcat de mâinile lui deosebit de resemnate. Aveau umflături imense și vinete. Poate era gută. Din când în când aproape scâncea: vreau să închid firma, îmi vine factură de la salubrizare de 500 lei pe lună. Tânărul asculta si el cu aer perplex, cu mintea expandată precum mâinile omului. Firma nu funcționează de doi ani, puteți verifica. Vom verifica. Dar aveți cazier fiscal. Nu ați plătit tot la ANAF nu putem face nimic. Trebuie să plătiți tot. Oricum, procedura de închidere durează în jur de doi ani. Pitbulul se învinețea, ochii i se înroșeau și omul scapă actele pe jos. Acum am devenit atent și la picioarele lui care aveau monturi uriașe și pantofii largi erau un fel de bandaj. Încercă să se aplece să ridice hârtiile. M-am mișcat de pe locul meu am adunat de pe jos vreo 10 pagini și le-am pus în dosarul cartonat. L-am privit în ochi dar nu am putut să zâmbesc. Avea un hău care înghițea tot. Chiar și o clădire. Cu sau fără pitbull ar fi fost la fel. M-am gândit la el. Cum era în el când se odihnea? Nu era disperat. Era terminat.