marți, 6 aprilie 2021

Cântec pentru ziua mea.

Am visat să ajung poet, să văd ca un poet dar ei mi-au spus că nu e bine,
E contraproductiv, mi-a spus un colonel care se ocupa cu resursele și eram o resursă la vremea aia.

Din cauza poeziei am mers de 3 ori la țambal, o celulă de beton 2 pe 1 fără fereastră. Am spălat podele, am țopăit într-un picior, dar nu-mi păsa.

Din cauza poeziei am suferit doar ca să înțeleg suferința, cădeam lat, nu speram să mă mai pot întoarce. Când ea m-a înșelat umblam cu un cuțit sub haină. Așteptam în gang sau pe banca noastră, în umbră.

Râdeam cu neuleptil, poate aveau dreptate să mă disprețuiască.
Am visat să iau forma lucrurilor dar nu găseam ușa. Am îmbrățișat copacii, am iubit ca și cum eram făcut din materia iubirii ca un râu.

Din cauza ei am călcat apăsat și am pierdut tot ce sufletul meu putea să primească fără efort. Poate trebuie doar să visez mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu