Focul

Aș vrea să folosesc focul drept călăuză, el mă ține cald.
Aș vrea să îl pot dirija în asemenea fel încât să descrie o canțonetă undeva în vecinătate și să deschidă vechile ferestre mult umbrite. 

Să ard o roată mare în piața centrală.
Să mă pot dezice de iubire.
Aș vrea ca focul să fie lumina mea, arma mea,
să distrug cu el neputința, boala, rigiditatea, viața pierdută, arterele, greșelile și bătrânețea.
Liniștea totdeauna e un nou început.
Aș vrea să fiu prezent când totul se va termina.
Aș vrea să îmi dau foc, să incendiez cubul adevărat, să mă ung cu cenușă, îmbrăcat cu un sac de cânepă. 

Să îmi zgâriu pieptul cum aș strânge în pumni nisip.