Mai tușește cineva ?

Dacă o fi să mor undeva la malul mării, ca domnul Eminescu în vis - că sunt și eu puțin poet - dacă o fi să mor de Covid 19 și apropierea morții mi se va părea benefică în sensul că îi voi urî pe toți la fel, fără preferințe, ca și cum aș vedea  matricea celestă coborâtă în toate ființele, 

Dacă mai există un sanatoriu cu crengi tinere, indiferent de condițiile de cazare, atunci, o să mă detonez.

Sau, o să mă tunez, o să îmi injectez undeva acid hialuronic mixat cu viruși, să fiu cool pentru fecioarele care mă vor aștepta în viața veșnică ca niște îngerași gânditori cu bărbia în podul palmei. Ar putea fi acolo și senzații tari, sufletești, nu știu dacă-i bine. 70 de fecioare cu unul care miroase a mort? Nici pentru ele nu ar fi drept. Cine este cel mai tare vrea răzbunare? Sau, să stau la masă cu drepții, să mă veselesc cu ei? Mâncare metaforică? Iar mâncare? Nu știu nici asta dacă-i de mine. 

Mai mult ca sigur că dacă mai ai un dor e prea mult. Uneori îți plac lucrurile blurate, alteori le vrei ascuțit clare cum spune motanul. Dacă e să fie ipohondrie, să fie, mai bine decât o explozie de bucurie.