nu orice casă este potrivită pentru o faţă de masă
în carouri o vază cu trei narcise
o cafetieră şi un fum de ţigară urcător aşijderea timpului
care muşcă
în timp ce alţii susţin că zboară.
apoi mai este loc în peisaj lângă lună pentru o cană
cu lichid fierbinte
fiindcă la următoarea staţie ea aşteaptă emoţionată
pe un peron
cu o pălărie cu borurile moi şi ondulate
ca un judecător pensionat aflat în vacanţă.
nu orice casă de bilete are tavanul alb patul negru
în genere turistul cu picioarele umflate este puţin bun
puţin sarcastic
recunoscător sieşi ori ticsit de regrete şi poate lumina
nu e decât o consecinţă a celorlalte.
de aceea consider că se poate face un pic de neîntinare
pentru vaza vorbitoare felia de pâine şi borcanul cu miere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu