nu am ştiut că mi-e atât de sete
până când nu am băut apa din pumn
am urcat câteva trepte
copilul se învărtea pe covor
râdea
nici el nu ştia
că acela nu e decât un efort
de a-şi găsi locul înainte de a fi doborât
de briza viorie
ca orice copil el căuta ceea ce e recomandat
în cărţile bisericeşti
să cauţi prima dată prin încăpere
febra îngerului
trecerea pe sub masă
nu am ştiut că am un bulgăre de sare
pe piept
o suliţă înfiptă sub coaste în inima şubredă
o promisiune de moarte
nu am ştiut că cerul verde e aşa de indiferent
şi poate
să inunde fără discriminare precum
i s-a întâmplat
familiei aceleia care zâmbea trandafirilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu