Vreau

Mai este ceva ambiţie oarbă cuibărită în mine, un fel de bărbăţie de om sărac ceva misterios care mă împinge să ridic un bolovan mare atunci când dau cu ochii de el, sau câteodată, când trec pe lângă un bâlci mă îndeamnă să dau cu pumnul în mingea aceea care se ridică şi acul cântarului indică nu ştiu câte kilograme forţă. Mi-amintesc, în armată cum aruncam cu sete grenada de instrucţie de faţă cu înfrigurata mea audienţă formată din câţiva colegi de pluton în mantale vernil care urmăreau aproape fără să înţeleagă traiectoria imensă descrisă prin aer de pata aceea mică şi neagră. Acum, ca să fiu sincer trebuie să spun că acelaşi lucru păţesc şi cu poezia sau altele, de fapt chiar aici voiam să ajung, dar pentru că mai mereu sunt indecis las această ambiţie oarbă să se răsfire ca o palmă deschisă şi nu ca un pumn. În realitate, cred că amândouă direcţiile cresc ca nişte crengi ale aceluiaşi copac. Vreau să fiu tot mai bun şi în acelaşi timp vreau imperios să nu mai fiu deloc.