Uitarea

Numele autorului este primul care se şterge

urmat ascultător de titlu, intrigă,

concluzia sfâşietoare, întregul roman

devine o carte pe care nu ai citit-o în veci juri

că nici nu ai auzit de ea,

tot astfel, una câte una, amintirile pe care le adăposteşti

decid să se retragă spre emisfera sudică a creierului,

într-un mic sat pescăresc unde nu sunt telefoane.

Cu mult înainte ai sărutat de adio numele celor 9 muze

şi ai privit îngăduitor cum o ecuaţie la pătrat îşi face valiza

deşi chiar acum mai memorezi încă ordinea planetelor,

altceva neştiut alunecă, aerul unei flori probabil,

adresa unui unchi, capitala Paraguayului.

orice ar fi, te lupţi să-ţi aminteşti,

nu e nici o linişte în vârful limbii tale,

nici un curios prin vreun colţ obscur al splinei.

Pluteşti în jos pe înegritul râu mitogic

al cărui nume începe cu L pe cât îţi aminteşti

de bună seamă eşti pe cale să uiţi unde îi vei întâlni pe cei care

au reuşit să uite înotul sau mersul pe bicicletă,

De aceea nu se mai miră nimeni când te ridici la mijlocul nopţii

să cauţi data unei bătălii celebre într-o carte despre războaie,

Nu e nici o mirare când pe fereastră luna pare să fi evadat

dintr-un poem de dragoste ştiut odinioară pe de rost.

Billy Collins