este posibil

sufletul e o barcă pustie

roasă

cu miros oarecum fetid 
de scoici negre

şi alge

din mine lumea se scurge

ca un firişor

dintr-o tăietură

curată

un alt puls

un val

un izvor mic

la capăt de linie

şi este posibil ca nimic

din felul nostru

asezonat de a râde

muşcând

din plăcinta cu mere

nimic din postura îngenuncheată

de viţel umed

să nu treacă

pe celălalt mal

sufletul e animalul alb

care visează

o rană

şi fiecare zi cu ocazia ei

cu ficatul înecat

în pucioasă

sufletul e o barcă pustie

o impresie

liniştită

o alergare în felul ei.