vineri, 10 decembrie 2010

unul are un cot rezemat

În ultimul trimestru din acel an am luat de la biblioteca judeţeană Lupul de stepă şi Sidharta de Herman Hesse, o carte din colecţia secolului XX, pe urmă vreo câteva zile am mers pe străzi cu o privire mocnită ceva în genul lui Sică care stătea pe o brazdă şi trăgea din ţigară. Îmi venea să îmi cercetez viaţa dar nu prea avem ce. Începeam de la copilărie, poate chiar de la botez, îmi imaginam o cădiţă albastră din plastic, o spinare de femeie apoi jocurile copilăriei, visele, gardurile şi terminam destul de repede. Într-o zi m-am întâlnit cu domnul K, între altele fie spus avea un baston superb asociat de mine cu lemnul de nuc, la anticariatul din centru şi tot scormonind printre rafturi cu o înclinaţie a capului între dezolare şi atletism, intrăm în vorbă. Îi spun că mi-a plăcut cartea de care am amintit mai sus, în plus deja mă lăudasem lui Otilia că o să ajung în India şi o să fiu o prezenţă nu numai agreabilă dar şi misterioasă, ori o fi văzut el ceva, ori nu ştiu ce i-o fi căşunat că îmi spun tam nesam că în Sidharta este vorba de mine. Evident că am plutit câţiva metri ca o maşină la vale, de fapt, cred că în vremea aceea am început să îi suspectez foarte tare pe aceia care îţi fac complimente. Dar oricum, era de bine, fiindcă eu de dinainte mă gândeam să mă retrag undeva pe malul unui râu sau, şi mai bine ar fi fost să fie un fluviu larg iar acolo să depăn câteva mătănii, să vorbesc cu apa până când o să plec de tot  în pădure sau în gară, cum a procedat Tolstoi. Îmi rămânea doar să mai trăiesc un pic. Să am ce să las, ce să părăsesc. Da.
Sau elefanţii care se duc la cimitir, ce imagine, ce procesiune!
Acum mă uit câţiva oameni care stau la o masă unul are un cot rezemat şi o fată aproape femeie în faţa lui duce la buze o ceaşcă de cafea. Este un lucru rău este bun?
Acum merg pe strădă cu ficatul dârdâind ca o marmeladă trântită în gamelă pe câmp în palma unui soldat înfrigurat cu părul uşor deranjat şi alb prin care simt adeseori cu dau din coadă şopârle şi-mi spun oare nu cumva deja am plecat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu