Aleea Jupiter 14A/Universul Ceţos la graniţă - a se înmâna direct

să stai în cămăruţa ta
afară să viscolească zăpada umedă mai devreme 
o simţeai lipită de faţă 


să simţi cum fuge pământul
organele mari cum ţi se scurg lichefiate 
printre degetele crispate
undeva în vecini să bată o tobă precum o inimă 
întinsă la maxim


să ai un sentiment de neputinţă cum e cel de catâr 
cu genunchii tăiaţi ca la Smyrna 
– atât de umană ambiţia oarbă - 
de singurătate în faţa iernii
în faţa cărei stai înarmat doar cu o mână de lemne 
şi câteva cărţi


să îţi fugă mintea peste coline şi văi 
ca o nălucă neagră sau un iepure de câmp 
peste brazde


îţi descriu sentimentele mele pentru a te face 
să înţelegi 
dorul răscolitor care îmi cotrobăie măruntaiele vestejite
după lume trenuri şi gări
după mirosuri şi culori irizate sau siclamuri estompate
prin draperii


dorul după mâinile tale care se aşezau 
fără nici un cuvânt peste ale mele în lumina dimineţii 
pe balconul unde ieşeam să privim în depărtare 
atât de singuri şi atât de plini
deasupra pomilor mici freamătul mării

stau în cămăruţa mea încolţit 
asemenea unui condamnat la întâlnirea cu îngerul 
amintindu-mi de butada lui Pascal care spunea că 
toată nefericirea vine din faptul că nu putem sta liniştiţi
într-o încăpere


stau ca un copac la care cineva a aruncat din greşeală
la rădăcină
o găleată de otravă
şi toată acestă tevatură poartă în ea o fineţe de lacrimă 
nu e nimic regizat

stau şi îmi repet că lumea e ceva interior fără a fi 
cantonat 
în eul fragil ci pur şi simplu ceva limpede
am mai trecut prin acest timp şi de fiecare dată m-am vindecat


mi-e dor de crusta care se pune peste păcate şi alte lucruri 
care te fac să crezi că 
oglinzile s-au spart


mi-e dor să tac şi iarna să mă lase să gust din fagurii 
şi cristalele bucuriei 
atunci când nu o mai aştepţi

aş vrea să mă rog prietenă dragă dar sufletul meu 
dă în clocot 
se zbuciumă în părţile superioare de parcă 
ar dori să urle în şoaptcă ajută-mă
sau iartă-mă permanent


sunt un soi de plantă înfometată din care nu a mai rămas 
decât amintirea unui scâncet 
şi-acela prezervat
aş vrea să dau ceva în schimbul meu.