marți, 7 decembrie 2010

elevation

Pentru că de la vârsta la care furam cărţi mi-au plăcut cei trei muşchetari cărora li s-a alăturat imediat D`artagnan, the stageman and the blind ambition of the book  şi  au devenit imediat patru, sau poate fiindcă spada şi capa ori westernurile mi-au definit în copilărie un anume simţ al justeţei pe care nu-l poţi obţine singur decât abrutinzându-te, considerând astfel că mai este posibil un soi de comando pentru a schimba lumea, în prima tinereţe am fost fascinat de trupele de 4. Aşa am ajuns, trecând din trupă în trupă să îndrăgesc Beetles, Doors, Led Zeppelin, Queen, Simple Minds, U2 şi încă vreo trei banduri descoperite mai recent. Din păcate fiind mai mereu în lipsă de timp nu am cultivat această pasiune şi am rămas la romanţele personale. Atât cât vor mai avea ceva să-mi spună. Mai jos puteţi asculta o piesă care mai zdrăngăne printr-un cotlon în mine.

6 comentarii:

  1. OOOO, o barba de muschetar!! Asta DA!

    RăspundețiȘtergere
  2. O, asta si altele... Ce vremuri! Si fimele muzicale, si stepp-ul lui Astaire; o lume in alb si negru, insa atat de plina de culoare si muzica!

    RăspundețiȘtergere
  3. V-ati lasat o barba de doi centimetri?

    RăspundețiȘtergere
  4. citeste si asta inainte sa vezi piesa de mai sus:
    http://www.lovendal.net/wp52/obama-face-simboluri-satanice/

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc
    nu cunosteam decat tangential aceasta simbolistica
    totusi iti garantez ca majoritatea celor care il fac il considera un soi de v from victory

    eu intotdeuna am avut convingerea ca structura sufleteasca a omului este dumnezeiasca, ca exista un cerc de foc in jurul mintii

    iar lumea de azi e o mixtura foarte nuantata vorba unui vers din melodiile aceleiasi trupe:
    angels come in devils shoes

    cu prietenie

    RăspundețiȘtergere
  6. ai dreptate: nu stim daca ei sunt sau poate ca noi ceilalti multi si prosti... sau poate neinitiati in loc de prosti...

    RăspundețiȘtergere