vineri, 24 decembrie 2010

la taifas cu îngerul

nimeni nu te mai vrea nimeni
nu doreşte
să se aplece
să te culeagă
ca pe un măr pădureţ rostogolit
pe alee,
lovit fiindcă
aşa a fost să fie, aşa a fost planul tău
de zbor,
desigur
un râset schiţat e la îndemână
e o draperie
după care se poate împinge uşor
gunoiul
când soarele aspru străluceşte,

în zilele noastre
tristeţea
nu mai e un răgaz,
un stigmat fericit, o mamă, precum
nimic nu mai e ce a fost
şi cafeniul vânăt din ochi seamănă perfect
cu păcatul
în gând
nimeni nu mai are curajul să fie curat
sau generos,
şi-atunci, în fine,
te rogi,
vorbeşti cu îngerul tău cu amprentele tale
în aramaică,
te botezi iar,
abia atunci vine o linişte
grea
care ţiuie fin
de parcă zâmbetul tău
ar sta sigilat şi confortabil într-o castană .

3 comentarii:

  1. din pacate am sters comentariile fara sa vreau
    un pic de rabdare si scot si barba putin pe geam
    cu zambet
    Craciun Fericit!

    RăspundețiȘtergere
  2. sa fie una lunga nu asa....

    RăspundețiȘtergere
  3. http://marijuanus.wordpress.com/2010/03/22/ce-inseamna-sa-fii-barbat-in-insulele-feroe/#more-541

    RăspundețiȘtergere