B

Am analizat împrejurările după ce totul s-a terminat.
-Bună dimineața.
Ea avea părul foarte des și creț - tip afro și azi îl purta prins într-un elastic la spate lăsând vederii ceafa zveltă. Spatele drept.
Ochelari cu ramă de ebonită.
Am intrat primul pe ușa cafenelei și în timp ce intram lovea cu o cana de inox în blatul barului. Cioc cioc. Să se spargă bulele. Avea un ten gălbui și curat, o privire calmă dar m-am gândit că asta e poate o consecință a ochilor ei mari.
Am comandat cafeaua. Sub tejghea am văzut un capucino neînceput.
Când să plătesc văd că am bani mari și nu vreau să fiu nepoliticos așa că extrag cardul și îl pun lângă pos.
Se uită spre mine o fracție de secundă și-mi spune că nu merge pos-ul. Atunci desfac iar portofelul. Îmi spune că vrea mărunt. Și imediat îmi spune că e plătit. Parcă nu înțeleg, nu știu dacă să mă fâstâcesc. Așa că vorbesc.  

- Dar vă aduc mâine mărunt.
- Mâine poate nu voi fi.
Sînt puțin înțepenit. Cafeaua e gata. 

- Și cum facem?  Zic.
Zâmbește.
- Nu mi s-a mai întâmplat să primesc cafea de la persoane necunoscute.
- Mie mi s-au întâmplat multe de când lucrez aici. Spune cu un ton cald cu o voce în care se simte ceva fraged și ferm.
Zâmbesc și eu.
-Atunci mulțumesc. Mă cam clatin pe picioare sau mi se pare. Merg la masă. Mă așez, ridic privirea și văd că își ia ceașca cu capucino, o țigară cu cealaltă mână și iese afară în prag.
Are niște pantaloni puțin bufanți care se încheie mai sus de glezne cu niște manșete flaușate. Deasupra un sarafan ca un fel de uniformă.
Trage din țigară. Se uită spre Universitate.