Atunci când m-am făcut antreprenor nu eram obosit să dovedesc că pot. Aveam o încredere incredibilă în steaua mea.
Mi-am închiriat un birou în centru cu mobilier, telefon-fax, secretară drăguță și mioapă, mi-am cumpărat mașină nouă, am făcut plinul și gata. Nu mai aveam nici un ban.
Mergeam prin oraș și așteptam să mă lovească norocul să cadă ca motanul vagabond pe capotă și mașina să se balanseze din cauza sperieturii.
Motorina se consuma, tot dădeam ture prin oraș beam cafele, ceaiuri, eram prezentabil și mă gândeam că ceva din imaginația mea trebuie să-și afle perechea.
Într-o bună zi când eram cu rezervorul pe roșu și dezumflat m-a sunat cineva să-mi spună că m-a recomandat altcuiva pentru o lucrare. A doua zi a mai apărut o chestie faină. Aș fi făcut aproape orice în domeniul meu.
Am prins repede că oamenii se gândeau că dacă fac cu mine o să iasă bine. Totul era să nu-i dezamăgesc. Deși unii merită cu vârf și îndesat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu