Țara promisă

Ea vorbește într-un anumit fel, pe o mediană între vulnerabilitate și forță - ascunsă  în coșul pieptului o picătură de ură de sine - se bîțâie de pe un picior pe altul, își trece mâna prin păr, își dezgolește gâtul alb. Transmite ceva, ca și cum ar avea o mașină scumpă sub o prelată fină.
Poate e o femeie deosebită.
Mă gândesc la ea - cum se zbate în ea.
Ma gândesc dacă toate astea sunt pentru reproducere.
M-aș simți bine în ea? Nu înțelegeți greșit. Ar merita să locuiesc în ea împreună cu copiii noștri? E o patrie? E țara promisă? Ar merita să-mi dau viața pentru ea? Copiii ei și copiii mei se vor împrieteni și vor emigra în America?