Lovitura

Dimineaţă ploua şi am urcat rapid treptele de la blocul lui Şobo,
neavând umbrelă, am încercat să trec cât mai aproape de faţadă, când deodată zbang, dau cu capul de o cutia mare şi galbenă
de la gaze.
m-am lăsat pe vine. şapca mi-a căzut pe beton împreună cu un firişor de sânge roz.
mi se trage poate din cauza nesomnului. azi noapte
a fost o vreme furtunoasă şi am vrut s-o simt în piele apăsat - am lăsat geamul deschis.
pe la patru mă plimbam cu paşi lungi prin camere, pe hol,
gândindu-mă că aici e depozitată viaţa mea.
acum bate acelaşi fel de vânt, persistent, un zbucium hilar al pădurii, pereţilor și paravanelor grena din curte.
un animal greoi tărâie pe cer glezna prinsă într-o capcană
ca un maxilar de rechin.
o răcoare pe care doream s-o sfidez.
lângă pat pe calorifer stivuite uşor descentrat câteva cărţi mici.
am nevoie să mă exilez de mine.
mai mult,
starea aceasta de astenie înmoaie
privirea, se subţiază cu fiecare mişcare.
Îmi amintesc de Milena cu vena ei de pe gât.
îi dădea un aer hotărât cum palpita deasupra claviculei.