Te-am visat. Erai o prezență întinsă pe cer, cum e seara, în special când soarele coboară. Mă plimbam pe străzile negre cu altcineva. Am trecut pe lîngă o catedrală, am traversat un pod peste un canal. Aveam în mână cartea ta publicată înainte de a te naște în colecția albatros. O carte crem, groasă cu o copertă ușor roasă pe margini. O țineam cu grijă. Am deschis-o în mijlocul pieții și am observat că era fracturată la interior. Cineva lîngă mine citea peste umărul meu același poem.
Apoi am simțit un fel de chemare. A fost o mică dezbatere din care a rezultat că trebuie să mă întorc. Am rememorat străzile, era aproximativ o linie dreaptă. Am pornit. Clădirile sobre mă flancau ca într-un oraș din vestul Europei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu