Iată

La 4 cineva spune 3,2,1,
Pocnește din degete și mă trezesc
cu textul scris:
nu se poate ca viața să fie doar asta! Și apoi un halou mare cât China cu secvențe sidefate de efecte speciale.
Nimic mai mic decât analiza consiliului județean.
Duc o mână sub cap, cu dreapta prind mânerul cuțitului înfipt în piept.
O hemoragie lentă.
E atât de bine montat încât interiorul se vindecă.
Sunt dependent de cuvintele tale. Încordez brațul drept, ridic corpul în șezut cu tălpile pe podea. Doare. O lacrimă alunecă în stânga alta în dreapta. Dar nu plânge nimeni.
Picioarele sunt gata de dans. Dar cum să dansezi cu pielea în băț? Îmi ascut gândurile, le eliberez ca pe o haită de dobermani. Flămânzi ca noaptea, cu stomacul subțiat ca o clepsidră. Iată o nouă zi:
Numele îmi pulsează în ceafă. Uzina produce un bun de larg consum.