Una

Încerc să mă plac când stau în fotoliu și cîntăresc greutatea confortului. E prețul pentru spaima de foame? 

Și pretul iubirii? Dacă există reîncarnare poate am fost iobag, șerb, sau legat de pământ. Cardinal sigur n-am fost.
Poate am avut un tunel din bordei până în extremitatea grădinii s-o șterg când venea ANAFul și striga: Ado banii!!!
Sau e moștenire genetică? Tata a prins foametea din 47, avea 8 ani îi curgea nasu și mergea la școala de cadeți cu niște pantofi cu toc și o fustă de-a lu maică-sa.
Nu știu și mă gândesc că nu sunt unicat. Ca să nu intru în apatie sau în insomnie sau în letargie sau în deznădejde fac niște pași mici, ies puțin în natură, privesc cerul cu timiditate. Scriu niște texte la fel de mici pe care aș vrea să le ofer dar nu știu cui. O floare chiar, are o latură de eu și una de noneu. Ascult muzică. Mai citesc.