Despre fericire

nu mă pricep să scriu un poem despre fericire, acum când sunt așa de fericit. n-am câștigat nimic, n-am pierdut, nici măcar n-am înțeles natura ultimă a universului. 

știu că cititorii se uită, ca orice om, din inerție, la știri, sau merg plictisiți prin muzee.
o bună parte a civilizației e așa. arta e un măr otrăvit în mâna unei femei tinere. unii cititori abia așteaptă să fie biciuiți.

dar fericirea e discretă și personală.
când dau cu pumnul în masă mâna mea iese din pământ ca o ferigă pe marginea drumului.