Așa cum tu nu știi nimic despre tine - nici eu nu știu. Te privesc, de la o distanță atemporală, cum gesturile tale imită o mișcare care, în fapt, e o adaptare la ceea ce crezi.
O reflexie a unui laborator drăguț îmbrăcat ce urcă pe fluviu în sus.
În același timp, cu o simultaneitate poate muzicală, nici eu nu știu nimic despre mine - poate ai aflat. Degetele noastre pot atinge o dimensiune arzătoare deasupra unui nor moale. Te privesc fără să mă gândesc. Poate e dragoste, dar nici asta nu știm. Poate e o ciocnire de particulele inexistente sau doar lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu