U2 și dorința de a mă ridica m-au lăsat fără suflare.
Așa chiar. Apăruse albumul All that you can leave behind, aveam ochelari ca Bono, făceam alpinism utilitar așa că Elevation îmi venea perfect. Aveam o geacă de rocker și blugi Lee de pe Magheru.
În ziua în care trenul a trecut peste viața mea mă duceam la muncă. Am pornit Dacia break relativ repede - aveam mereu emoții când învârteam cheia - și de la depozit am luat băieții scările și afișele. Era frig. Era ianuarie și vreo 2 grade în oraș. Am zis să conduc eu, să fie băieții fresh la Roman. Pe la 7.30 se ciocnea ziua cu noaptea și tocmai ieșisem din oraș, când am observat sticlirea asfaltului. M-am aplecat să iau din torpedou caseta cu U2. O clipă. Când am ridicat ochii am văzut o bufniță mare, înaltă, cu un cap uman și blând, la 20 de metri distanță. Am tras instinctiv de volan în stânga și-am început să privesc mașina cum alunecă ca o sanie peste toată șoseaua, era de nestăpânit. Deodată apare o altă mașină din sens opus, involuntar calc frâna la podea, mașina se întoarce ca un hocheist și locul mortului este izbit frontal de o altă Dacie albă.
Am rămas fără suflare în câmp. E o liniște incredibilă. Centura mi-a scos tot aerul, dar parcă am uitat să respir. Am o căldură în zona cervicală, o pedală mi-a intrat în gambă. Timpul e altfel. Mă dezmeticesc.
Vorbesc și unul nu răspunde, îl scutur și se trezește.
Ies din mașină, târâi piciorul drept și văd cealaltă mașină. O femeie cu capul sfărmat de bordul negru. Șoferul cu mâinile ieșite prin parbriz. Roșii. Încerc să vorbesc cu ei. Cineva să cheme salvarea!
Ajungem toți la spital. Stau lângă femeia cu capul crăpat. Are un vaiet, un plânset cum ar fi un crivăț care îmi inundă pieptul.
O doctoriță mă privește cu o privire sfredelitoare. Mai târziu mi se spune să merg acasă.
Am scăpat cu mine. Nu e nimic grav.
Ajung acasă mă spăl mă pun în pat și mă uit în gol.
Și în gol aud plânsetul femeii: nu vreau să mor.
Nu vreau să mor!
Femeia a murit după 8 zile.
Eu voiam să sar, ca Bono, de pe linia galbenă pe mijlocul pistei de aeroport, dimineața devreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu