În anu' 2 aveam examen la teoria elasticității, majoritatea colegilor mei copiau. În primul an fusese moda cu servitele. Așa că mi s-a părut necesar să fac la fel. Era prin februarie, ca acum, era frig și nu știu ce a fost în capul meu. Mă angajasem la o firmă de pază și protecție. Postul era în Pipera la fabrica de calculatoare Cobra. Aveam tură de la 7 la 7 și supravegheam dintr-un foișor de tablă situat la vreo 10 metri, o bucată de curte. Citeam Războiul sfârșitului lumii, o carte lungă cât Război și pace și făceam copiuțe din fâșii de calc de vreo 5 cm pe care scriam mărunt. Pe urmă le rulam în două ca un mic papirus legat cu elastic pentru bani.
Cred că am realizat vreo cinci bucăți - toată materia.
Problema era că în acea perioadă treceam prin propriul meu război. Înainte de examen am terminat și cartea cu Sfătuitorul. Mă uitam de la înălțime la aleile pe care le păzeam.
La examen, când am primit cele două subiecte, mintea mea era vraiște. Mă gândeam că nu e deloc spiritual să copiez; învârteam copiuțele în buzunar cu mâna transpirată și s-au decalibrat din elastice. Neavând ce să fac am început să scriu. Și să scriu. Am umplut câteva pagini. Când am terminat m-am gândit că poți învăța teoria în timp ce vrei să copiezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu