În noaptea dintre ani te gândești la mine. De ziua mea te gândești la mine. În rest, un ocean. Tu nu mă uiți niciodată, sunt o rugăciune scurtă, un semn.
Știu că viața e un maldăr de gânduri, sentimente, bucurii, reveniri, deșeuri, incertitudini s.a.m.d. Toți trăim în acest borcan.
Gândul tău lovește ca un gong în toate subteranele. Trezește adormitul subpământean.
Când te gândești la mine se ridică o cobră din ocean, inima îmi palpită nebunește - dar inima biologică e doar un ecou în lumea noastră uleioasă, în care ciocnim pahare, râdem, explodăm inutil, ne lipim de pereți cu creierul praf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu