În urma unor escavari de suprafață, în localitatea Hamangia fu descoperit Alioșa într-o poziție ciudată cu podul palmelor legat de maxilare. Fusese atât de adâncit pe gânduri încât nici nu observase că divanul din catifea verde dispăruse în negura albastrului de Prusia. Rămăsese doar samovarul, ceașca și tabachera lui Napoleon, din toată încăperea. Imediat ce fu scos la lumină, periat și spălat Alioșa se lumină pe interior cînd realiză adevărata lui identitate: era Milena. Se bucura în același timp că scăpase de personajele toxice. Dintr- o dată apăru și divanul verde și, sătul de poziția lui de sub pământ își dădu jos pantalonii și haina și se întinse în chiloți pe divan. Rembrandt, care aprecia lumina interioară, îi făcu repede un tablou în mărime naturală. Avea pielea albă ca floarea de cireș japonez. După ce Rembrandt plecă, Alioșa prinse a vorbi:
- Dorm bine, mănânc bine și am o condiție fizică excelentă, ia priviți.
Ca să probeze spusele se răsuci cu picioarele în sus și gambele îi căzură în lotus, pe urmă se desfăcură iar și începură a se roti. Samovarul ceașca și tabachera, hop, se aruncară ca niște mere spre
picioarele lui albe care jonglau cu ele într-un ritm amețitor.
- O, daa! izbucni audiența aveți o condiție fizică excelentă!
Alioșa se posomori dintr-o dată la gândul că în audiență ar putea fi demoni.
Atunci apăru că prin minune Milena plină de funingine într-o rochie cu încrețituri. Se așeză pe divan lîngă el și îi luă mâna din barbă. Atunci, capul lui negru, de teracotă, se rostogoli pe parchet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu