Poate ar fi bine să descriem puțin împrejurările în care Alioșa își desfășoară existența. Locuiește intr-o casă în forma de L, la catul superior în extremitatea lungă a casei. Are o cameră înaltă cu trei pereți, pe fiecare sînt încadrate câte două geamuri înalte, cu canat dublu, fiind o cameră care parcă respiră lumină. In rest, pe pereți are așternută o colecție de farfurii de Horezu. Usa e și ea înaltă, stil neoclasic iar în colț funcționează o sobă cu arzător pe gaz din teracotă ivorie. Biblioteca, fotoliile și biroul sunt din lemn de nuc, și transmit un aer încărcat și chiar prea sobru încăperii. Spre diferență de alții, Alioșa aici își trăiește existența și inexistența de peste 30 de ani. Inexistența o căuta cu asiduitate încă din perioada interbelică. Oriunde ai pleca, ești tot tu. Dacă mergi foarte mult pe același drum, drumul se diluează, își pierde esența.
Și e la fel.Acum îl aștepta pe Victor. Apusul îi îmbrățișa camera.
Venea cam o dată pe săptămână, aleatoriu, să mai schimbe o vorbă. Uneori jucau table. Un privitor atent ar fi observat că pierdeau amandoi. Deschise geamurile, se înnopta. Câteva stele mijeau pe cerul încă albastru. I se părea că o privire cu un sîmbure de nebunie îl urmărea din capătul străzii. Sau poate era propria lui privire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu