Să construiești o casă la cheie în 100 de zile e cum sînt eu. Strig în deșert și nu mă aude nimeni. Îți trebuie o anume pregătire. Trebuie să întinzi mâna și să o încasezi. Am o lume numai a mea ca și cum am trăit în pădure.
Să fii omul pădurii nu e de groază.
E firesc când lumea e nelocuită, rece și prea puțin sălbatică. Acum sper că m-am obișnuit cu glasul care iese din pereți. Cu pădurea care îmi iese prin torace ca un alfabet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu