Să înceapă din nou începutul?

De ce mă bucuram când începea un nou an? Sau, dimineața, de unde până unde fericirea aceea latentă ca o larvă?
Am avut o deziluzie în matematică cu numerele. Zero e perfect pentru mine. Bucuria, mă gândesc nu vine din bifarea listei. Nu vorbesc de fericire, care e o chestiune care mă depășește.

Am avut n agende, an după an, cu activități, calcule și numere de telefon. Și după ce îndeplineam totul, ochii mi se scurgeau în agendă și mă trezeam că am făcut prea puțin. Ar fi trebuit să scriu în fiecare zi un roman. Așa că le-am aruncat.
Mi-am imaginat că am un creier de elefant. Am construit un creier de elefant.
Și acum nu mai am nimic de făcut.