Între oameni nu exist. Mai mult exist în natură. Sau singur.
Oamenii mă storc de putere, aș vrea să nu-i înțeleg. Si chiar așa e.
Îi evit uneori,
mai ales când le este peste măsură să intre în distopia în care eu pot fi ucis.
Oamenii sînt înarmați cu toată istoria, au pielea tăbăcită. O mixtură de ură și justiție. Un terci. E un loc în care lumea se împuținează și asta îi determină. Navighează blazați pe o autostradă și crima îi dezmorțește .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu