În dimineața asta Milena își simțea capul pătrat. Ca un cub mai precis. Ziua și noaptea se amestecau în mintea ei precum cafeaua cu laptele. Dimineața lumina are o taietură aparte, un fel de acrivie.
Milena era tot mai departe, i se părea ea însăși un concept depășit. Și întâlnirile din studenție cu Alioșa erau deja un dans cu bunica ieșind din dulap în costum mulat din piele. Sfaturile bunicii erau acum în gura unei fetițe de 11 ani care o ruga insistent să o ducă acasă. Să își spele fața.
De ciudă, nici în oglindă nu s-a uitat de dimineață. Ar fi vrut să muște și cioburile cu strălucirea lor bolnavă să-i macine lumea sau rămășițele karmei cu gingii macabre dar cu înțelesul cuvintelor lui Hristos.
Alioșa bagă capul pe ușă și strecură câteva cuvinte veninoase:
- Odată, vei cunoaște teroarea spermei, frumoasă somnambulă! și fugi.
Dar teroarea oglinzii? Când intri ca într-un abator de fluturi! Spre larg!
Doar cu viitor își zise Milena.
Trebuie să fie un echilibru în galaxie. Va pune în practică opusul insomniei.
Va fi prima femeie magician. Prima scamatorie: tăierea bărbatului nespălat cu joagărul. Diavolul de amiază va juca la ruletă și legile lui Newton vor fi pierdute la table. Ca ambasada Argentinei. Va fi o nouă ordine pe cer.
Milena ieși pe ușa secretă din spatele oglinzilor de mână cu Victor. Nu se știe de ce alergau. Poate știau ceva necunoscut de ceilalți.
Ușa ducea spre niște scări.
Milena precum ea însăși credea, se distanțase și nu vedea nici o limită. Nici o carie la orizont. Era puțin avariată, de la oglinzi pesemne, dar totul era posibil.
După oglinzi nu e nici un contur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu