Într-o zi m-am străduit să-mi amintesc cu cine am vorbit în după amiaza aceea pe aleea din bazar.
Trebuie să fi fost o persoană ștearsă, sau cel puțin la fel de ștearsă ca mine. Era o femeie. Ne-am bucurat amândoi, sub un soare molatec de octombrie. Știu că printre toate cuvintele pe care le schimbam nu căutam trecutul. Mă concentram să fiu acolo.
De atunci a trecut ceva. De fiecare dată pe acea alee descopăr un parfum fără chip - acea devenită amintire își croiește drum mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu