Poate că fericirea este un loc, își spuse Victor. Un loc unde ai vrea să rămâi, cum au simțit apostolii pe Tabor. Dar, mai întâi trebuie să alergi ca să fii liniștit, dar, ce liniște mai e aceea pe care o poți descoperi cu suflarea tăiată? Trebuie să existe acest loc se gândi Victor, e prea înrădăcinat în subconștientul colectiv! Pe de altă parte, nu putea să-și ia ochii de la fluviul otrăvit și de la cele 7 turnuri profilate în zare. Cum poți să alergi într-o barcă? E simplu, pentru că nu e nicio ieșire. Neavând nici o ieșire Victor începu să cânte fără să-și audă vocea, începu să vadă fără să înțeleagă nimic. Știa că a gustat din otravă și că nu are scăpare dar cântecul său neauzit strălucea pe cerul înverzit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu