Viermele

Victor avea un vierme, ca o antiteză a primelor zile de școală când i s-a spus că Ana are mere. Încă de atunci simțise un fel de împunsătură de cuțit, când a înțeles că cineva care nu există poate să dețină ceva. Oricum, Ana a pățit-o rău în literatura română. 

Revenind, nimic nu era mai ascuns decât viermele lui Victor pe lumea asta si toate  celelalte. Din păcate, viermele îl rodea mai rău decât curiozitatea. Se gândea: oare va reuși să iasă?
Viermele se muta din piept în cap, se lovea de retină, avea unele mișcări surprinzătoare ca un făt care dansează.
Uneori Victor se gândea la vierme - ca acum, se gândea dacă e urât sau frumos, se gândea dacă e altcineva, o persoană, dacă va supraviețui în libertate. Poate nici nu e un vierme ci un prinț, un adolescent, sau o libelulă care va trăi exact o zi după el.