Plutonul de execuție

Victor văzu moartea cu ochii și asta cu atât mai mult cu cât avea capul acoperit cu o glugă albă groasă, prin care răzbătea vacarmul mulțimii. Lanțurile zornăiau la picioarele lui și unele sunete asemănătoare unor ordine scurte, smulse din încleștarea fălcilor, anunțau apropierea de plutonul de execuție.

Dar această larmă era un fond sonor care nu-l putea extrage din starea lui sufletească. Să îți vezi moartea cu ochii e același lucru cu ați revedea viața. Imaginile defilau cu o frecvență atât de înaltă încât nu-i rămânea decât buna intenție și o inimă curată. Sau cine știe cât de neprihănită era inima lui? Simțea lacrimile cum îi alunecă de pe obraji pe gât și apoi pe piept. Dar cui folosesc bunele intenții, mai ales când nu mai ai ocazia să le pui în practică? Sau o inimă aproape pură?
Într-o fracțiune de secundă îi apăru o sală ca de cinematograf, cu scaune de pluș, cu spectatori ușor încruntați care priveau printr-un ecran de sticlă desfășurarea evenimentelor. Simți deodată o frică teribilă atât de intensă încât tot sufletul său chinuit părea că se relaxează după o lungă convulsie. O palmă îl împinse cu spatele într-un zid. Deodată simți că a știut mereu cum va muri. În copilărie avusese un vis repetitiv și abstract, în care îi apărea o linie care înainta într-o ramă ca de tablou. Semăna foarte bine cu o electrocardiogramă, dar cu cât înainta dintr-o parte în alta se transforma într-un ac care înregistrează un cutremur uriaș. Acum e totul. Ochiul ciclonului. Auzea înfundate sunetele metalice ale armelor, și apoi se lăsă liniștea. Totul a fost prea puțin, viața prea scurtă, ce victorie și asupra cui să o clameze? Undeva se auzea sunetul tobelor și parcă începea un vals. Din liniștea infernală se desprinse o voce care citea probabil sentința pentru că a început cu crimele de care era acuzat. Sub glugă lacrimile i se transformaseră într-o sudoare glacială. Spre final, auzi ceva neasteptat, de neconceput, se gândi: pedeapsa cu moartea se va executa prin luxația gâtului în zona cervicală.
Simți o atingere de o finețe maternă care îi ridica gluga.
În fața lui se afla Milena într-o ținută casual sau office și râdea din toată inima:
- Victoraș, îi spuse, ești iertat! Și nu își putea opri hohotele. După care, cu o claritate plăcută, îi spuse: îți voi suci capul în următorii 40 de ani.
Milena era așa de frumoasă, nici în visele lui diurne nu strălucea la fel. Ne vedem la următoarea execuție!
Se răsuci pe călcâie, strânse tot aranjamentul ca pe o tablă de sah și plecă fluierînd, vals.