Când marele poet a ieșit din peșteră zâmbea cu gura până la urechi și fruntea îi era poleită cu aurul dimineții. Atunci s-a exprimat că peștera trebuie să fi servit ca loc de depozitare a cartofilor peste iarnă. A făcut câțiva pași pe tăpșanul din fața ei, s-a oprit ca urmărit de fire invizibile, s-a scotocit prin buzunare și mi-a oferit o bomboană mentolată. Bomboanele sunt ușor de transportat și te pot salva în momente ca acestea. Eu de exemplu, port cu mine un cuțit și o funie. Totuși, e bine să ai și câteva bomboane în buzunare, niciodată nu știi ce examen îți oferă viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu