Milena prințesa războinică

Inima ei se asemăna în unele privințe cu turnul vechi din Sulina în afară de faptul că inima ei e tot timpul on. 

Indiferent dacă e vorba de azi sau peste un milion de ani. Și e urmarea naturală a unei fapte mărețe. Magnifice chiar. Inima ei a trecut de frontiera universului. Sînt tot felul de vorbe, unele dușmănoase care susțin că a trecut înot. Că era noapte și nu se verifică. Whatever.
Cert este că dușmanii nu sînt cei de departe. Inima Milenei e un bec în jurul căruia roiesc inamicii.
Milena e îmbrăcată cu niște jeansi elastici, stă picior peste picior și se uită la televizor. Rulează filmul Nașul - prima parte. E gata. Milena se gândește că din astea două ore a învățat că dușmanii trebuie lichidați toți odată. Milena închide televizorul închide ochii închide tot și își așteaptă dușmanii. Îi caută. Pistoalele și mitralierele sînt primitive, își spune. Atunci își amintește că e sora mică și răsfățată lui Arjuna. Ia arcul și pune 1000 de săgeți odată. Ochește și trage. Stoluri de dușmani cad ca niște musculițe de oțet epuizate. 

Inima Milenei este ca un rubin strălucitor și acum e un pic mai liniștită.