Întoarcerea ei

Magazin de electrice - aici nu e bună cafeaua - când apăru Milena cu părul leonin cu pomeți leonini, îmbrăcată cu o o blană de nurcă. Era chiar în fața ansamblului de locuințe unde locuia și acum ajungea acasă. Ridica genunchii la fiecare pas, stâng drept, stâng drept, cu o ușoară nesiguranță și apoi privi înainte. Din privirea ei am înțeles imediat că știa tot. În afară de asta, privirea ei avea o anume greutate. Milena știa că poartă frumusețea pe umeri ca pe o armă cu repetiție. Când privea înainte cu acea precizie învățată în perioada postadolescentină nu trebuia sa fii priceput că să înțelegi că avea glonț pe țeavă.
În pijama, dimineața când se uita în oglindă, lua o dischetă o înmuia într-un ulei special netezea spațiul din jurul ochilor, fruntea, lateralele nasului. Atunci își aranja și privirea de soldat care lustruiește meditativ țeava puștii.
Dar astăzi era o zi cu soare în care felinele mari se tolănesc în iarba stepei și practic se ocupă doar de viața lor.
Milena deschise ușa apartamentului și o lumină caldă inundă spațiul dinspre balconul deschis. Lumina dimineții iarna are o tărie și o claritate dezarmantă.