Într-o seară am avut o efuziune lirică sau o expansiune de nucleu și am recitat vreo trei poeme soției mele. În timp ce recitam din telefon, mai ridicam ochii, dar nu am întrezărit nimic, nici bun, nici rău. După ce am încheiat, nici o reacție.
Atunci am întrebat cu o voce puțin suavă:
- Ți-au plăcut?
Și că să fie un thriller veritabil s-a lăsat un scurt moment de tăcere după care a spus hotărât, poate ușor zeflemitor:
- Vinde-le!
M-am gândit că i-au plăcut și așa a găsit de cuviință să le aprecieze.
duminică, 10 ianuarie 2021
Trei poeme
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu