Alioșa

- Dragostea este cea mai pură ficțiune dragă Victor. Închide ochii și simte amenințarea. 

Interlocutorul acestei după-amiaze friguroase era domnul Alioșa, chirurg psihoplastician cu cabinet și dependințe în Strada Timpului 6.
- Așa, continuă Alioșa, în cazul nostru trebuie să folosim cuvintele cu o precizie microscopică. Spune-mi dragul meu ai fost îndrăgostit de Milena?
- Se poate spune și așa, replică Victor ca deșteptat dintr-o reverie prea lungă. De fapt, nu ne-am întâlnit niciodată. Am schimbat doar câteva bilețele și două trei fotografii. În afară de asta, nimic. Și chiar în fotografiile acelea, eu o vedeam cu părul alb și din cuvintele ei nu alegeam nimic, sau prea puțin, mă interesa mai mult o anume sintaxă, care pentru mine era ca o strângere de mână. Mă gândeam că așa e iubirea, caută semne.
- Sînteți pe drumul cel bun. Și scrisorile dumneavoastră cum erau?
- Scurte, spuse Victor sec.
- Cazul dumneavoastră era des întâlnit în Spania secolului  16. Triggerul bolii erau romanele și tratamentul uzual erau băile în oglinzi. Dar pe atunci, erau nepermis de scumpe și puțini cei care își permiteau. Unii cavaleri rătăcitori au întors boala pe dos, dar aceste lucruri au fost demult depășite.
După acest dialog se așternu o tăcere plăcută între cei doi ca un fel de punte.
Victor se gândea în continuare la dragoste ca la un fel de vizită planetară, o modalitate de explorare. Întotdeauna l-au tentat călătoriile. Așa e și dragostea? Ceva se ia - ceva se și oferă. O matematică cu care se deschide inima.

Se ridică încet, își strînseră mâinile cu priviri aproape umede și spuseră cam simultan:
- Pe mâine.
- Pe mâine.