În toamna aceea orașul era senin si mi se părea deosebit de curat deși nu puteam fi sigur pentru că eram cam miop. Dar, pentru că nu mă omoram cu curățenia, e adevărat, ci o făceam mai mult din datorie, totul era perfect. În clasă stăteam în penultima bancă pe rândul din mijloc și îmi amintesc că în pauze cântam. Bolboroseam toată muzica pe care o ascultam la magnetofon. Aia credeam ca e valoare, nu ce se dădea la radio. Într-o zi am simțit cum se lipesc niște priviri de mine. Niște priviri visătoare și afectuoase. Am avut chiar o viziune cu o fată care se ghemuia ca o pisică la pieptul meu. A doua zi mi-am pus ochelarii și am constatat că se uită la colegul meu de bancă. Nu mi-a fost ciudă, eu aveam alte preferințe. În acea perioadă împlinisem 18 ani și mergeam prin baruri și cafenele. Aceste spații mi se păreau pline de secrete și înconjurate cu un glob energetic. Odată, mi-am cumpărat un cappuccino. Primul meu cappuccino.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu